Am dezvoltat un obicei vicios de a fura lucrurile mamei și bunicii mele.
Desigur, îmi vine tare greu să cred că într-o lume în care papucii cu blană reprezintă un fenomen real (și nu mă refer la modelul Gucci pe care l-am tot văzut și para-văzut), cineva rezistă impulsului de a se retrage în dulapul bunicii, acolo unde bunul gust încă mai speră să iasă la lumină.
Lăsând frustrările realmente apăsătoare ale oricărei persoane care profesează în modă (implicit și ale mele, prin urmare), îmi doream de mult să-mi scot în lume rochia din pozele de mai jos. Am găsit-o într-un târg de second-hand din Los Angeles, cu mențiunea că este din mătase 100% și semnată Pierre Cardin. Pe lângă, am mai aruncat cureaua și inelul bunicii(actualmente ale mele), ochelarii Gucci (?!) ai mamei (în prezent aparținându-mi tot mie, bien sûr), o eșarfă Freywille și geantă și botine Zara (brand care reușește pe căi misterioase să fie laitmotivul garderobei oricărei femei contemporane).
