Atunci când moda devine “umană”

Tocmai ce am terminat de “re-răsfoit” Vogue Italia, ediția din Februarie și cum am dezvoltat o obsesie pentru campaniile de advertising ale brand-urilor (îmi place să mă uit adesea la cum reflectă ..sau nu, în unele cazuri .. personalitatea respectivei case), nu am putut să nu observ un lucru : moda se “umanizeaza” mai tare ca niciodată, mai precis este mai aproape de vânzătoarea de la magazinul din colț, de muncitorul de la clădirea de vis-à-vis, depietonul de lângă mine, de mine și tot așa. Da, da, știu că nu mai este restricționata de clasele sociale de secole, însă dacă acum ceva timp, it was all about being glossy and fab, acum lucrurile s-au schimbat un pic. Mai mult.

Nu numai că majoritatea caselor mari (numesc aici drept reprezentativi pe Gucci, Chanel și alte nume grele cu un heritage bogat în spate, brand-uri vechi ce pot fi numite imperii) optează pentru ceva mai casual în materie de mediu, ba chiar aduc “lupta” în stradă. Până la urmă este 2016, anul în care streetstyle-ul și blogging-ul cunosc o notorietate mai mare că oricând, iar lumea vrea ceva palpapil. Mi se pare corect. What you see is what you get. O strategie bună, aș zice, de a include în peisaj și iubitorii de modă care consideră că tot ce se întâmplă în industrie este ouț of this world. Era, cred, timpul pentru o schimbare de percepție. Fashion is no longer the rich villain, însetată de lux.

Mă uit la campania Chanel SS2016. Inadmisibil, am fi spus acum ceva ani, să vedem niște domnișoare îmbrăcate ca la carte plimbându-se pe niște străduțe prăfuite, cu garduri pline de măzgălituri și graffiti-uri, încercând să contacteze pe cineva prin intermediul unui telefon public, cu bagajele după dânsele. Da, cam despre asta e vorba în această campanie. Păi stai puțin, domnișoară Chanel, tu erai undeva acolo sus, cu o poșeta scumpă, în timp ce alticineva îți căra bagajele, undeva prin Upper-East Side. Well, not anymore.

Modelele Gucci, pe de altă parte, se pozează cu uscătorul de mâini de prin băi publice anonime și pe la metrou. La fel, îmbrăcați că la carte, mănuși aurii (că doar încă vorbim de modă), dar plasați într-un context oarecum familiar nouă, tuturor “muritorilor” de rând.

Îmi este groază să mă gândesc la soarta Make-up Artiștilor și a Hair-Stylistilor când mă uit la Campania Erikai Cavallini. Deși sunt convinsă că personajele mai sus menționate au fost plătite cu sume considerabile să poată construi un look “natural”, mi s-ar părea absolut firesc dacă nu aș știi cum funcționează lucrurile, să mă gândesc că modelul blond a venit de acasă pregătită pentru shooting cu un coc făcut rapid în metrou, iar stilistul s-a uitat la ea și a zis: “ Brilliant, we already have it!”.

erika-cavallini-campaign-ss16-1

În materie de beauty-trend-uri putem arunca un ochi la ce s-a întâmplat pe catwalk-ul Alexander Wang, unde make-up artistul Diane Kendar a descris situația în felul următor “Frumusețea este acum raw, femeile acum sunt menite să cam arate exact așa cum sunt, naturale și cu puțin de grooming, dar nimic ‘done’.” Aparent, tot ce a folosit pentru machiajul modelelor a fost NARSskin Luminous Moisture Cream. Cât despre păr, s-a ținut cont de individualitate, stilistul Guido Palau exagerând doar textura părului cu așa-numitul produs Redken Wind Blown.

alexander wang

La fel și cu Vivienne Westwood Red Label, J. W. Anderson, unde sprâncenele statement au fost în centrul atenției, Christopher Kane, Bottega Veneta (“It’s the way a very real woman would do her hair”), Chloe, cu vibe-urile grunge de cool girls, Emanuel Ungaro și ai săi pistruii falși și lista continuă.

nars-christopher-kane-ss16-beauty-select-1

Christopher Kane

nars-jw-anderson-ss16-beauty-look-3

J.W. Anderson

vivienne westwood redlabel

Vivienne Westwood RedLabel

chloe-gettyimages-490954608

Chloe

Și nu este neapărat un semn rău. Cu cât mai real, cu atât mai “palpapil”, therefore mai profitabil pentru industrie. Iar pentru mine, aceste campanii despre care am vorbit la început se număra printre cele preferate. Totuși, moda nu a servit niciodată unei nevoi umane primare. Ea a fost probabil inventată pentru a alimenta nevoia individului de a visa, de a-și folosi imaginația și de a fi creativ. Cu toate aceste schimbări însă, va mai fi loc și de povești?

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s