Moda este un fenomen atât de timpuriu, iar pe cât de superficială a fost considerată întotdeauna această industrie de către anumiți gânditori, pe atât de importantă și plină de însemnătate socială de către celelalte părți. Am aici câteva opinii care, în viziunea mea, sunt foarte relevante pentru a înțelege moda astăzi:
James Laver, autor, curator în muzee și critic de artă britanic susține că moda supraviețuiește bazându-se pe faptul că omenirea are nevoie de noutate în ceea ce privește zonele erogene ale corpului uman. Cum aduce această industrie un astfel de lucru în societate? Jucându-se cu părți ale corpului și punând accentul prin intermediul schimbării constante în materie de stil. Nu degeaba designerii își măresc din ce în ce mai mult expertiza în materie de tăieturi, nu? Să nu uităm că vara asta se poartă umerii dezgoliti, în timp ce anii trecuți croptop-urile erau piesa vedetă a sezonului.
Jean Jacques Rousseau, filozof francez de origine geneveză și unul dintre cei mai mari gânditori ai iluminismului este de părere că arta în general a acționat că o forță negativă asupra manierelor și a gândirii umane. De aceea, nici moda nu ocupă o poziție mai favorabilă în mintea acestuia, ea fiind pentru el un simplu instrument de a distruge virtutea și de a masca diferitele vicii de care societatea suferă.
Honoré de Balzac, scriitor și critic literar de origine franceză, a analizat acest fenomen al modei, concluzionând că ea servește drept indicator social, având puterea de a clasa indivizii în funcție de hainele pe care le poartă, atribuindu-le ușor un status social prin simpla lor înfățișare.
Charles Pierre Baudelaire, poet francez și critic de artă a avut o interpretare “ușor” hedonistică a modei. Astfel, în viziunea sa, industria modei a ajutat societatea să descopere plăcerea de a vedea o femeie frumoasă într-un costum contemporan în favoarea nudurilor care erau până atunci principalul punct de interest.
Georg Simmel și Thorstein Veblen, fondatorii teoriei Ticke-Down (ce se referă la faptul că modă pornește de la clasă de sus înspre cea de jos), au identificat moda că fiind o compensare de care femeile beneficiază în schimbul lipsei structurii sociale bazate pe clasă socială, structură ce nu se poate aplica și în cazul lor, ci doar în cel al bărbaților. Astfel, feminizarea modei s-a produs în secolul 19, după ce la finalul secolului 18, bărbații au renunțat la ornamente și accesorii, lăsând aceste obiecte pentru uzul femeilor. Odată cu această schimbare, bărbații au început să fie diferențiați în funcție de sfera ocupațională/profesie, în timp ce femeile erau identificate după gusturile în materie de stil pe care le dețineau.
